O fi nou virusul
ăsta sau o fi vechi?
Să
recapitulăm informațiile de la specialiști: spălați-vă pe mîini, stați la
distanță mai mare decît nivelul de conversație, tușiți pe mînecă sau batistă,
14 zile incubație, dispare odată cu încălzirea vremii. Totuși depistatul
pozitiv poate transmite virusul în comunitate chiar dacă e asymptomatic (Adică,
nu strănută, nu tușește, nu-i curge nasul și totuși îl transmite…). Update: virusul
nu moare nici cu spirt, păstrați distanța de patru metri, incubație 30 de zile,
va intra în vîrf de formă abia în mai, asta deși, în China, s-a făcut nevăzut
într-un timp mult mai scurt.
Alte
informații: Pacientul Zero e un Italian cu care Pacientul 1 susține că nu a intrat
în contact. Testele făcute pe același pacient pot arăta pozitiv, negativ, iar
pozitiv, urmat de negativ. Deci, persoanele infestate par că nu se imunizează.
Dar nici nu
mor , decît oamenii cu boli foarte grave, mai ales bătrînii, copiii deloc.
Virusurile
sunt agenți patogeni, ce se pot multiplica doar pe cellule vii: animale,
plante, bacterii. Denumirea vine din latină unde virus înseamnă otravă sau
“lichid vîscos” (noroios, lipicios), un adherent ideal pentru o campanie de
frică toxică, una din sutele de campanii TV.
Sunt atît de
mici încît, pînă și cel mai mare virus este mai mic decît cea mai mică bacterie
și, deși au fost descoperite încă de la sfîrșitul sec. XIX, abia după 1940 s-au
putut studia, clasifica și îndosaria, odată cu apariția microscopului
electronic.
Cercetătorii
au început să se joace cu ei (în numele științei, desigur) prin anii “33 (pe
lîngă Marea Depresiune, p-acolo) cînd au reușit să transmită o influenza la dihori și apoi la șoareci.
În “41, au crescut un virus și pe un embrion din oul de găină. Ca să vezi cum s-au făcut primele mutații!
